Sfaturiortodoxe.ro – sursa inepuizabila de umor

Va spun ca acesta este site-ul meu preferat, iar de fiecare data cand ma uit prin articolele lor ma umplu de voie buna si amuzament. Creativitatea lor este fascinanta, iar eu ma oftic ca n-am idei atat de inedite.

Extrase de pe Sfaturi Ortodoxe:

– Gravitatea pacatelor ce se pot face prin relatiile trupesti
# Curvarii (Curvie se cheamă atunci când doi necăsătoriti sau văduvi desfrânează.), sapte ani să nu se împărtăsească.
# Cine va curvi cu nasa care l-a botezat, 20 de ani să nu se împărtăsească.
# Cine va curvi cu cumătra, adică cu mama nasei care a botezat, cine va curvi cu două surori sau, femeia, cu doi frati, 11 ani să nu se împărtăsească.
# Cine va curvi cu mama vitregă si cine a desvirginat o fecioară mai mică de 12 ani, acela 12 ani să nu se împărtăsească. (e mai grav sa futi cumatra decat minorii se pare)
# Cel ce a curvit cu femeia sa peste fire ( împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie ), să nu se împărtăsească 15 ani; la fel si femeia se canoniseste dacă a fost cu voia ei; iar dacă a fost silită (adică fară voia ei), 6 ani să nu se împărtăsească. (fetelor, daca vreti sa va impartasiti, cumparati-va un sprei paralizant, ca preotii va considera ca sunteti voi de vina daca sunteti violate)
# Cel ce a facut malahie (onanie, masturbare), 40 de zile să mănânce hrană uscată si să facă câte o sută de mătănii pe zi, si cu mare căintă în suflet hotărându-se de a nu mai gresi; se poate împărtăsi cu Sfintele Taine. Dacă nu îndeplineste canonul arătat mai sus, 1 an să nu se împărtăsească. (pofta buna tuturor!)
# Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurătiei ei, să nu se împreune cu bărbatul si nici în biserică nu poate să intre, însă ia anaforă si aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a facut bine (e o boala grava nene!), atunci mai prelungeste timpul până s-a facut deplin sănătoasă. In duminici si sărbători, miercuri si vineri si în cele patru sfînte posturi de peste an, sotul ei si sotia să se păstreze în curătie ( Pentru duminici si sărbători sotul si sotia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 si până duminică orele 17. Cei căsătoriti dorind să se împărtăsească la praznice, sărbători duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. fără împreunare înainte si trei zile după împărtăsanie. Cei tineri. însă, de curând căsătoriti, pot să se împărtăsească cu trei zile de curătie mai înainte de a se împărtăsi, si o zi după aceea.). (Ciclul e o boala complexa, ce merita reguli complicate…)
# Cei care fac malahie unul cu altul sau femeie cu femeie, 80 de zile să se canonisească mâncând hrană uscată în toate zilele si facând câte o sută de mătănii pe zi. De nu va împlini acest canon, 2 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi. (dar barbat cu barbat cum e?)
# Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă). (adica dupa nuntile romanesti esti dat afara din Biserica?)
# De va muri pruncul nebotezat din neglijenta părintilor, acestia 3 ani să nu se împărtăsească si să facă câte o sută de mătănii pe zi. (Din nou, e mai grav sa-ti futi cumatra, decat daca „esti neglijent” cu copilul muribund)
# Femeia care si-a omorât pruncul fară să vrea, în timpul somnului, 7 ani să nu se împărtăsească. (Dar sa nu-ti futi cumatra EVER!!)
# Femeile care îsi omoară pruncii în pântece, care avortează sau fac raclaj, 10 ani să nu se împărtăsească, iar dacă se feresc să nu facă copii, 1 an să nu se împărtăsească. (Diabeticele merg in iad…)
# Femeia care pierde pruncul fară voia ei, 1 an să nu se împărtăsească. (meriti fa, ca n-ai organism bun, a dreaq scarba)
# Dacă cineva se împodobeste ca să facă sminteală si se dă cu mirodenii, dacă îsi vopseste părul, unghiile, fata, sprâncenele si buzele, să se afurisească (Canonul 103 Trulan). (nici deodorant??? sunt crestina daca put?)

Caile Diavolului de a ne departa de Dumnezeu:

-Amânarea pocăintei
-Diavolul se preschimbă luând înfătisarea văzută
-Diavolul ne înseală prin ghicit, vise, prejudecăti si superstitii
-Diavolii ne ispitesc prin răul natural
-Furnico-leul
-Diavolul înseală prin erezie si necredintă
-Cele patru atacuri ale diavolilor în preajma mortii omului
CE DRACU E FURNICO-LEUL??
3.13. Furnico-leul

Furnico-leul este tactica de actiune a diavolului. La început diavolul este mic si neobservat, ca o furnică, iar după o perioadă de timp devine mare si înfricosător ca leul (1 Petru 5 8).

Furnico-leul este, de fapt, păcatul, asa cum ni-l prezintă diavolul. La început, înainte de a păcătui, diavolul ni-l prezintă mic, cât o furnică, fără însemnătate si fără consecinte. Se străduieste, ajutat de patimile noastre, să ne prezinte păcatul ca fiind mic si fără nici o gravitate. Iar după ce am păcătuit, ni-l arată ca un leu, mare si înfricosător. Si acest lucru îl face pentru a ne arunca în deznădejde si a ne convinge că nu mai este sansă de pocăintă si, deci, de mântuire. Toti am avut de suferit de pe urma acestei arme diavolesti.

Muzica rock si Diavolul: (ma intreb ce parere au despre rock crestin)

Starurile rock sunt numite „preoti si preotese” . Într-o revistă , Madonna era numită „preoteasă a rock-ului”, la fel vedem si la Tina Turner si la Cher.
Lenin, conducatorul revolutiei comuniste a spus ca un mod rapid de a distruge o societate este prin intermediul muzicii ei. Toate acestea satana le cunoaste foarte bine. Din momentul caderii lui, el este încredintat ca sfârsitul lui se apropie, iar asta îl face sa se nelinisteasca. Satan este însa foarte viclean si apastrat ultima si cea mai buna arma pentru a se razboi cu oamenii , si arma aceasta este muzica rock.
Cunoscutul cântăret Jimmz Hendrix a avut un baterist originar din Uganda -Africa, al cărui tată se ocupa cu Voodoo si magie. Acest baterist era uimit de ritmul si miscările Voodoo folosite de Hendrix, care semănau cu cele folosite de tatăl său. Mike, solist al formatiei Fleetwood Mac, ca si alte staruri ale rock-ului, a călătorit în adâncurile junglei africane, pentru a învăta ritmurile Voodoo si a-si îmbogăti sunetul muzicii sale.
Aici vedem emblema unui post de radio din Australia . Priviti pe cine înfătisează! Nu este altul decât vechiul zeu Pan, cu aripi de înger , adică satana, care astăzi în loc să cânte din flaut, cântă la chitara electrică a rock-ului.
Pe coperta unui alt disc al lor vedem un cap de tap cufundat într-o oală cu sânge. titlul albumului este „Supă de cap de tap”.

Puterea muzicii a fost binecunoscuta de stramosii nostri. Vechii spartani, în timpul bataliilor erau însotiti de cântareti. Cu muzica pe cere o ascultau îsi întareau spiritul si luptau cu mai multa putere. La fel faceau si egiptenii.

În aceste religii, pe care sclavii le-au practicat si în America, magii si preotii păgâni ai idolilor si ai cultului Voodoo, chemau ,folosind si jertfe de animale , pe duhorile necurate (adică pe demoni), care veneau imediat la ceremoniile lor satanice. (puuu!!)

Dar vă rog să nu mă judcati gresit, nu sunt rasist. Vreau doar să întelegeti si să admiteti că există numeroase asemănări între ele, acelasi gen de muzică , acelasi ritm, aceeasi tinută, aceleasi miscări maniace si spasmodice, aceleasi strigăte, s.a.

Însă cea mai mare batjocorire a Crucii se găseste în acest simbol. Cei mai multi dintre noi îl consideră ca fiind emblema păcii, dar dacă studiem cu atentie provenienta lui , vom descoperi ceva cu totul opus. Să vedem acum cum se obtine acest semn: cum am spus , răsturnarea Crucii este totuna cu necinstirea ei, iar atunci când îi rupi cele două brate si o inconjuri cu un cerc magic (cunoscut in lumea magiei), atunci crucea aste cu totul batjocorită, formând asa numita emblemă a păcii.
Cruci

Iar acum deliciul site-ului: TZATZEEEEE!!

Sâni mari si creiere mici
Scrisoare pentru fetele cu sâni modesti

Daniela: „Mie îmi place sa am sânii foarte mari sau foarte dezvoltati. Prietenii mei m-au parasit si nu mai vorbesc cu mine fiindca eu nu am sânii dezvoltati ca celelalte prietene ale mele.” C,14.
Nicoleta: „Nu ma dezvolt deloc, toti ma resping, chiar si baietii. Înca la vârsta mea nu am avut un prieten, îmi vine sa ma omor. Va rog frumos sa-mi spuneti ce sa fac ca sa îmi creasca si mie sâni si sa fiu si eu mai grasa�” c14
Diana: „Am un mare complex: nu am sânii mari. Îmi este rusine sa ma îmbrac cu bluze mulate, toti baietii îsi bat joc de mine, toti striga dupa mine, aceste „faze” ma duc la exasperare. Din punct de vedere fizic mi se fac multe complimente: ca am un corp frumos cu o exceptie, ca arat „col”. Am vorbit cu putini baieti, ultimul meu prieten mi-a spus în fata ca nu mai putem fi prieteni pentru ca nu am sâni si m-a parasit. Sunt disperata! Tin foarte mult la el, m-a parasit pentru o „vagaboanda”. Ma gândesc la o posibila sinucidere, nu mai suport acest chin�c13.
Catre toate Danielele, Nicoletele si Dianele care împartasesc aceeasi perspectiva trista asupra prezentului: fetelor, bagati-va mintile în cap! Nu are rost sa va dati cu capul de pereti numai pentru faptul ca sânii vostri nu sunt mai darnici fata de privirile tinerilor ai caror hormoni tropaie precum un detasament militar.
Exista o psihoza a sânilor mari, o psihoza care se accentueaza pe zi ce trece si care este puternic modelata de mass-media. Eu nu sunt de parere ca trebuie sa se lupte contra discriminarii fetelor nedotate, si nici ca acestea sa fie consolate cu povesti de adormit copiii. Cred ca pur si simplu ar trebui ca fetele cu sâni mici sa capete o perspectiva asupra „handicapului” lor care sa nu tina seama de exigentele mass-mediei.
Îmi este greu sa ma adresez mai multor fete deodata, asa ca ma voi adresa unei singure „victime a sortii”.
Ar trebui sa fii fericita ca din cauza sânilor tai multi baieti stau departe de tine. E o sansa de care nu au parte fetele bine dotate. De ce? Pentru ca baietii se vor apropia de ele în primul rând pentru sânii lor, si nu pentru sufletul lor. Un baiat rosteste foarte usor o declaratie de dragoste numai pentru a avea ocazia sa puna mâna pe un trup care îl înnebuneste. Foarte greu îi va fi unei fete cu sânii mari sa îsi dea seama daca prietenul ei o iubeste cu adevarat sau pur si simplu a fost hipnotizat de niste balcoane spatioase.
„Nu pot sa ma amagesc cu un astfel de refren�”, mi-ai spune. Nu vreau sa te amagesc, pur si simplu asa stau lucrurile: fetele cu sâni mari sunt de multe ori cautate de baieti nu pentru ca ar avea cine stie ce calitati iesite din comun, ci pentru ca sânii lor sunt generosi.
„Si nu este asta o mare calitate?”
Nu pot sa fiu atât de orb ca sa nu constat si eu ca printre tineri aceasta însusire capata încetul cu încetul rangul de virtute de capatâi. Dar ce vorbesc de tineri? Femeia cu sânii mari face parte din setul de vise erotice al barbatilor care nu sunt împliniti de relatia cu sotiile sau amantele lor. Un prieten îmi spunea ca cea mai mare ispita a lui este sa faca sex cu o femeie cu sânii mari, ca cele din revistele porno.
Sa ne întrebam de ce au atâta trecere fetele cu sânii mari. Exista vreo legatura între aceste organe si mintea unei fete? Sunt sânii mari semnul unei minti mai stralucite, sau semnele unui coeficient de inteligenta redus?
Nici una, nici alta. Femeia poate avea sâni revarsabili, si poate fi geniala sau proasta de-a binelea. Femeia poate avea sânii milimetrici, si asta nu o face nici desteapta, nici proasta.
Dar femeia cu sâni mari este o femeie care îi înnebuneste pe barbati. De ce? Din mai multe motive, toate centrate în jurul actului sexual. O fata cu sâni mari este mult mai usor de stârnit. Se stie ca sânii reprezinta una dintre zonele erogene cele mai sensibile ale femeii. Într-o discoteca dansezi cu o fata cu sânii mari, o mângâi putin mai lasciv peste piept si în câteva minute este gata sa vina la tine acasa sau în masina ca sa îi demonstrezi cât de fulgerator te-ai îndragostit de ea. Apoi, acasa sau în masina, barbatul se excita foarte tare atingând acei sâni mari. Ce s-ar fi facut acel barbat daca fata pe care o agata în discoteca avea sâni mici? I-ar fi fost greu sa o stârneasca si, mai apoi, nu ar fi avut aceeasi stare de extaz în fata trupului ei gol.
Ideea ca o fata cu sânii mici este aproape frigida nu sta în picioare: din literatura de specialitate se stie ca sunt fete cu pieptul neted care abia daca sunt atinse reactioneaza ca niste experte în sex. Poate ca tocmai complexul de care sufera sa le dea astfel de senzatii extreme la cel mai mic impuls. Dar faptul ca un mascul se simte mai bine lânga o fata cu sâni mari e valabil. Poate chiar si numai pentru faptul ca presiunea cu care prietenii sau filmele i-au bagat aceasta idee în cap lasa urme care nu pot fi sterse decât foarte greu.
Nu vreau sa spun ca daca unui tânar îi plac formele mai bogate ale sânilor asta înseamna neaparat ca e un tip lipsit de valoare, dar sunt convins ca daca un tânar renunta la o fata, sau nu vrea sa fie prieten cu o fata, numai pentru ca ea are sâni mici, înseamna ca handicapul de care sufera el e mai serios decât cel de care sufera fata.
„Sunt multi tineri care pun problema asa�”
Ce daca? Afirmatia mea privitoare la valoarea lor nu se modifica. Faptul ca mai au si spirit de turma nu îi dezvinovateste. Dimpotriva. Repet faptul ca o fata cu sâni mici ar trebui sa îsi fructifice la maxim avantajul pe care îl are. În jurul ei vor roi mai greu tipii obsedati de sex, si îi va fi mai usor sa gaseasca un prieten de valoare. Evident, vânatorii de sex nu vor evita cu totul nici prazile mai modeste, ai caror sâni sau fese nu intra în standard. Ba chiar le vor considera niste prazi usoare, si vor încerca sa profite de complexele lor.
„Daca nu are cine stie ce sâni, e complexata, e mai usor de bagat în tufis.” Perspectiva lor nu e chiar utopica: sunt fete care se culca cu prietenii lor tocmai pentru a-i recompensa pentru faptul ca le-au trecut cu vederea putinatatea sânilor.

Daca nu v-ati plictisit aveti aici continuarea:

24 răspunsuri to “Sfaturiortodoxe.ro – sursa inepuizabila de umor”

  1. ai de capu meu! Ce ma bucur ca sunt ateu, deci numai prostii zic oamenii astia. Uitate la Religious a lui Bill Maher, o sa-ti placa!

    • athelia4444 Says:

      Hai ca am reusit sa-l vad… Nu m-a impresionat prea tare. A avut cateva secvente funny, dar slabute, din punctul meu de vedere. Insa sfarsitul a fost de nota zece. Chiar ma lipisem de scaun un pic 😀

  2. Creştinismul originar este cult demonic

    Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înşela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină asupra adevăratei ei esenţe. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar. Referinţele citate sînt din Biblia sau Sfânta Scriptură, folosită de Biserica Ortodoxă Română.

    Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care trebuia să vină trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) ca să îi salveze. Prin urmare Hristos trebuia să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

    Venirea salvatorului poporului evreu era aşteptată de multe veacuri. Conform credinţei evreilor omul trimis de Iehova trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor oamenilor dar şi un rege din stirpea regelui David, personalitatea istorică remarcabilă care făcuse parte din tribul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din acea spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

    Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Noul Testament, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri existente la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile acestei misiuni?

    Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor ca să scape de acel demon. „Nu sînt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sînt evrei, ci dintre neamuri, cei pe care Iisus îi numea cîini.

    O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, o personalitate politică de excepţie care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

    Mai departe, în misiunea salvatorului evreilor era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbina casa?

    Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el este aşteptatul mesia era deosebită. Acest fapt a atras reacţii fireşti. Cărturarii ziceau că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30), că are demon (Ioan, 7, 20). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) şi nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare stranie. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi calificat astăzi un om care şi-ar respinge astfel rudele?

    Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus referitoare la scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de 2000 de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vom vedea în cele ce urmează de ce a spus Iisus aceasta.

    Episodul cu scoaterea duhurilor din acel om şi trimiterea lor în turma de porci ne face se ne întrebăm ce a rezultat din intervenţia lui Iisus? Oare duhurile au murit prin moartea porcilor? Nicidecum, deoarece acele duhuri, aşa cum intraseră în acel om, sau cum ieşiseră din el pentru a intra în porci, tot astfel puteau intra în oricine altcineva. Pînă la urmă intervenţia lui Iisus s-a soldat cu moartea porcilor pentru că duhurile nu au fost distruse cum s-ar aştepta de la cineva cu intenţii bune. În Marcu 5, 12-13 şi Luca 8, 32, se spune despre duhuri că l-au rugat să le îngăduie să intre în porci şi el „le-a dat voie”, „le-a îngăduit” considerîndu-l astfel mai puternic decît ele. Prin urmare i-au cerut permisiunea ca de la cineva mai mare ierarhic ca ele. Deci Iisus dispunea cum dorea de duhurile rele.

    Ne întrebăm pe bună dreptate ce se întîmplă cu duhurile necurate care ies din om? Răspunsul îl dă chiar Iisus în Luca, 11, 24-26: „Cînd duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă căutînd odihna; şi negăsind, zice: Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieşit. Şi venind, o află măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decît cea dintîi”. Aceste trei versete din Sfînta Evanghelie după Luca sînt cele mai revelatoare cu privire la adevăratele intenţii ale lui Iisus. Nicăieri în Noul Testament nu se afirmă că Iisus a distrus duhurile rele care îi chinuiau pe oamenii posedaţi, ci le-a scos sau le-a îngăduit să iasă din acei oameni posedaţi. Logica ne îndeamnă să credem că un om venit de la Dumnezeu, cum se crede despre Iisus, trebuia să distrugă duhurile rele şi astfel să le împiedice să intre iarăşi în oameni. Dar Iisus nu face aceasta. Conform spuselor lui Iisus în Luca, 11, 24-26, un duh rău va reveni în cel posedat cu forţă şi mai mare astfel „starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decît cea dintîi” (Luca, 11, 26). Mai putem oare crede în intenţiile bune ale lui Iisus? Intervenţiile lui sînt malefice fără ambiguitate. Un duh necurat trebuia distrus nu doar lăsat să iasă din corpul posedatului, ca ulterior să revină tot acolo. Rezultă că toate activităţile lui Iisus de scoatere a duhurilor necurate din oameni nu făceau decît să înmulţească duhurile rele. Iată cum a procedat „fiul lui Dumnezeu” cu „ajutorul” dat posedaţilor de duhuri necurate. Aceasta explică şi faptul de ce Iisus spunea că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Iisus era mînă în mînă cu diavolul, activităţile lui de scoatere a duhurilor necurate nu erau făcute decît ca să-i impresioneze pe oameni, dar el ştia foarte bine că duhurile vor reveni mai tîrziu în omul de unde ieşiseră, de data aceasta însoţite de alte duhuri mai rele.

    Revenind la episodul cu porcii, dacă Iisus ar fi avut cu adevărat putere de la Dumnezeu şi intenţii bune ar fi distrus acele duhuri nu le-ar fi permis să intre în porci şi astfel să fie lasate libere să facă un rău şi mai mare după moartea porcilor. Puterea lui Iisus era prin urmare dată de diavol. Întreg episodul cu porcii arată natura demonică a lui Iisus. Din toată acea întîmplare au rămas păgubiţi oamenii, proprietarii porcilor, care fiindu-le frică de Iisus şi puterea lui demonică nici măcar nu au îndrăznit să-i ceară să fie despăgubiţi. Rezultatul final a fost moartea porcilor, paguba oamenilor şi mărirea răului prin duhurile necurate libere să-şi continuie teroarea demonică.

    În ritmul acesta de proliferare a duhurile necurate, care fiecare aducea apoi „alte şapte duhuri mai rele decît el” (Luca, 11, 26), nu este surprinzător de ce duhurile necurate s-au înmulţit peste măsură astfel că au susţinut ceea ce ulterior a devenit religia creştină ca şi cult demonic. Se poate face un mic calcul. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum Iisus a trimis duhurile rele într-o turmă de 2000 de porci. Presupunînd că în fiecare porc a intrat un duh necurat, după moartea porcilor cele 2000 de duhuri au chemat fiecare cîte şapte duhuri mai rele decît ele (Luca, 11, 26) rezultînd un număr de 16000 de duhuri necurate. Unde au intrat aceste duhuri mai tîrziu? În oameni, deoarece porcii muriseră. Creştinii care au urmat după Iisus au avut din plin duhuri necurate care sa-i posede. La înmulţirea duhurilor rele au contribuit apoi şi apostolii şi toţi cei care cunosc astfel de metode de scoatere a duhurilor necurate, chiar şi în ziua de astăzi. Se explică astfel proliferarea creştinismului care nu duce lipsă de fanatici şi dezechilibraţi, semne tipice de posesiune demonică. Cazul unor neoprotestanţi („pocăiţi”, cum sînt numiţi de obicei) este tipic: unii se înfierbîntă la adunări arătîndu-şi evident latura de posesiune demonică.

    Un alt episod din faptele lui Iisus este cel cu zmochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să spună oamenii care raţionează: Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Să ne imaginăm că un astfel de om merge la casa cuiva şi cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din acea casă pur şi simplu nu au mîncare în acel moment. Apoi cel care a cerut mîncare îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa lor. Cum ar fi etichetată o astfel de persoană care aduce ocară unor oameni pentru că pur şi simplu nu au mîncare atunci cînd el vrea să mănînce? Cazul lui Iisus este cel al omului rău şi iraţional. Un astfel de episod s-ar fi soldat astăzi cu furia oamenilor care i-ar fi tras cîteva beţe pe spinare „fiului lui Dumnezeu”.

    Să trecem la învăţăturile lui Iisus. Una dintre ele se referă la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sînt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Cîţi oameni cred că nu contează ce băgăm în pîntece? Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

    Să analizăm acum doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic ce respectă această învăţătură a lui Iisus. De exemplu, un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sînt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare lui Iisus pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Întrebare: poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

    Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere faptul că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Diavolul iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos mereu în păcat. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu să-i îndemne pe oamenii să se complacă în rele iertîndu-le tot timpul fărădelegile? Mai degrabă un spirit demonic face aceasta.

    Să cercetăm mai departe faptul cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

    Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de pedeapsă persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului, care pîndeşte omul la orice pas, creştinismul s-ar dezintegra. De remarcat este atenţia care se pune pe diavol ca personaj principal şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, sîngele, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce şi i s-a pus pe cap coroana de spini în locul celei regale a regelui din stirpea lui David. Pe cei mai mulţi oameni traumele mentale pe care le implantează în minţi frica, şi toate aspectele suferinţei şi întunericului, îi bîntuie toată viaţa. Deşi se spune despre „învingătorul morţii”, că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă a suferinţei umanităţii care a urmat după „înălţarea sa”.

    Să vedem acum fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat? Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea oamenilor pe rug, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Astfel de rezultate ale misiunii sale „salvatoare” ne sugerează că Iisus s-a dus direct în iad de unde nici că-i pasă ce se întîmplă pe pămînt deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin ca fruct al faptelor „mîntuirii” aduse oamenilor. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă, Iisus nu poate fi decît un trimis al diavolului care în loc de mîntuire a adus durerea.

    Cine sînt cei mai în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce suferinţă prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

    Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Existenţa sutelor de grupări creştine arată cu claritate că dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

    Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz demonic a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele o fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”. Iisus este cel care a înlesnit înmulţirea duhurilor necurate îngăduindu-le să iasă din oameni şi să revină apoi cu alte duhuri şi mai rele ca ele (Luca, 11, 26). Pe această bază de idei demonismul creştinismului originar nu poate fi contestat.

    Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sînt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară a sufletelor care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc.

    Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi răutatea socială a unor creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre creştini sînt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului lui Iisus nici nu ştiu practic în mîna cui se află. Pioşi în viaţă, aceşti oameni aspirînd la Dumnezeul adevărat s-au rugat cu devotament lui Iisus. După moarte vor avea surpriza să ajungă în iad unde îi întîmpină Iisus şi le urează bun sosit.

    Ce spune istoria despre rolul creştinismului? Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a oamenilor oferit de creştinism, care a fost folosit astfel de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi comunişti care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

    Despre cine a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Am îndrăznit să gîndesc şi să aştern aici cele aflate. Am scăpat de frica de Dumnezeu şi mă gîndesc la iubirea de Dumnezeu. Mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sînt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la minunile create de Dumnezeu, la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sînt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un spirit al răului de care omenirea este influenţată în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne duce la pieirea anticipată în viziunea apocaliptică din Noul Testament. „Salvatorul” ne învaţă cum să ne tîrîm, cum să purtăm greutatea crucii însîngerate după exemplul lui şi cum să murim, în loc de a ne arăta cum să trăim fericiţi în viaţă, aşa cum un adevărat fiu de Dumnezeu ar face-o. Iisus ne-a adus încet şi sigur la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Atît cei care au asimilat duhurile necurate, aduse de către Iisus şi de cei care l-au urmat şi îl urmează, cît şi mulţimea oamenilor de bună credinţă în Dumnezeu, care nu au fost încă atinşi de aceste duhuri necurate, hrănesc în creştinism macabrul salvarii oferite de un om mort pe o cruce. Dumnezeule adevărat, unde să Te găsim?

  3. goranR Says:

    Excelent articol!!! Tine-o asa!!!

  4. Moaştele Sf. Ilie Constipatul

    Înc-o mare bucurie,
    o veste minunăţie:
    Dup-o lungă pribegie
    este la Mitropolie
    moaştea sfântului Ilie!
    Cel Ilie Constipatul
    care-a biruit pe dracul.
    Sfântu-aşa i-a rezistat,
    zece zile constipat.
    Sta continu-n rugăciune
    adunând faptele bune.
    Deşi a fost chinuit,
    strădania l-a sfiinţit.
    Ce e-n el e acum sfânt,
    nu poate zace-n mormânt.
    Vestea umblă-n lung şi-n lat
    despre sfântul constipat:
    Moaştele-i sunt la pupat!
    I-o minune! Azi Ilie
    vindecă de diaree.

  5. Crestin Says:

    NU a-ti inteles nimic din invatatura Lui Iisus, dar nici nu sunteti curiosi, ci din contra va luptati cu o religie care a trecut prin 2000 de ani de tulburari si probleme.. Veti fi niste simpli invinsi!
    Bafta!

  6. Omg, e…ireal. :)))))))))))) Mersi pt. spicuiri, mie mi-e lene sa sap pe-acolo. Incredibil…STIAM ca e o sursa perfecta de bullshit. :)))))) I loved it. Sa nu uitam „Romanul s-a nascut ortodox”! 😐

  7. Dac-am zis „Isuse” de peste 10 ori la articoul asta, am devenit crestina?

    • athelia4444 Says:

      Nu cred. Dar cu siguranta el sughite acum. Daca sughite, inseamna ca ii distragi atentia de la treburi importante. Adica ii taraganezi planurile marete… Adica esti o satanista anticrestina! Destrabalato! Ai cumva o camila?

  8. ce e cel mai grav ca majoritatea bezmeticilor care scriu pe acolo ii fac si pe restul sa creada asemenea aberatii… vorba aia … „nu ne nastem prin spermatozoizi, ci prin gratie divina” 😀

    • athelia4444 Says:

      Mi-a placut citatul!
      Iti dau si eu unul
      „Among mammals, a virgin birth (parthenogenesis) can only produce female offspring, for chromosomal reasons. Messiahs are mammals. Therefore, Jesus was… On the other hand, among turkeys, the chromosomal situation is such that all products of virgin birth are males. So if Jesus was a male, he might also have been…”
      Frank Zindler (In a note to the debate Does god exist? with John Koster)

  9. cel mai probabil isus era reptiliana si de 2000 de ani tot vrea sa instaureze noua ordine mondiala 😀

    • athelia4444 Says:

      Ma…. Macar a reusit povestea lui sa creeze o ordine europeana… Iar acum ca biserica e separata de stat, iar comunistii au fost dati jos, pt ca nu le-a iesit prosteala, urmeaza uniunea europeana si minciunile democratiei, ce observ ca tot degenereaza in timp…
      I see politics everywhere!
      Macar de un lucru putem fi siguri: omul este prin natura sa lacom, iar boala asta nu i-a trecut de mii si mii de ani.

  10. deh … ce sa-i faci … gena egoista se tot perpetueaza 😀

  11. Noul Totalitarism Creştin (I) de Victor Potra

    Suntem într-un joc inegal în care de o parte a liniei se înghesuie apologeţi bătându-se pe crucea ce la dă dreptul să spună inepţii sub acoperirea credinţei, iar de partea cealaltă e gol. Oamenii decenţi se ascund prin colţuri, mintea deschisă la conceptul de alteritate a devenit un păcat şi-o ruşine. E plin de emisiuni credincios-plângăcioase – la Radio Cultural de exemplu, e plin de profeţi şi de închinări, de sfaturi cum să fii un bun creştin, de o propagandă imbecilizantă îndemnând la supunere, conformitate, cuminţenie prost înţeleasă (căci nu vreau să confund cuminţenia autentică a lui Noica sau Brâncuşi)… Iar de partea cealaltă a graniţei nu se ridică nimeni, nici măcar de sămânţă, un glas puternic să apere teritoriul din ce în ce mai restrâns al omului liber, explorând cu gândul fără restricţii cretinizante, fără ierarhii celeste care să ne structureze lumea înainte de a o cunoaşte…
    Cine ridică mânuşa pentru copiii obligaţi să facă religie în şcoli, cărora li se omoară întrebările înainte de a se naşte?… Cine le spune că Doamne-Doamne e o opţiune, nu o realitate obiectivă? Cine ridică o voce să-i apere să nu se întrupeze cretini înainte de a avea şansa de a se naşte spiritual, autentic, pe propriile picioare? Cine mai luptă împotriva totalitarismului religiei, acum, când partida a fost câştigată, şi banii şi puterea şi respectabilitatea şi cariera vin în România cu o aură moderat creştină, neapărat ortodoxă… Intelectualii blazonaţi sunt dresaţi, fac frumos la religie, mai ales ortodoxism, mai nou şi la politică.
    Nu sunt neapărat cel chemat să aprindă revolta faţă de călăritorii noştri spirituali, faţă de călăii mirărilor noastre, faţă de păduchii care ne drenează energia sufletească în ritualuri scălâmbe, în închinăciuni de automatism, în bisericisme ritualic obsesiv repetate, faţă de profitorii fără ruşine ai speranţei noastre de minune, de gând mai adânc, de mai bine, faţă de adunătorii de suflete supuse, de penitenţe, de renunţări, de îngrădiri şi reguli, faţă de cei ce ne dau binecuvântarea să-i slujim, să le spălăm picioarele, să le sărutăm mâinile, să le umflăm buzunarele, să le sacrificăm bunul nostru cel mai de preţ – discernământul…
    Nu sunt neapărat cel chemat, dar aş vrea să fiu măcar cel ce-l cheamă, ce-l anunţă, măcar Ioan Botezătorul… Vestitorul Celui ce dărâmă Casa Voastră… Şi băgaţi de seamă, templul vostru e putred, şi e prea gol locul din faţă ca să nu vă vină apocalipsa ipocriziei voastre pe cap taman când credeaţi că vă descurcaţi mai bine. Vă zornăie arginţii în cuvintele calpe, nu mai ştiţi nici măcar să vă îngrijoraţi, sunteţi deţinătorii adevărului universal, aveţi o turmă supusă bună de muls, tuns şi îndrumat, aveţi toate atuurile… Aţi uitat să vă temeţi! E plămada din care se-ntrupează furtuna, şi vreau să cred că sunt ameninţarea ei, măcar primul nor care să vă întunece fizionomiile greţos de senine. E timpul să stea cineva în faţa lăcomiei voastre de suflete, să vă spună cineva „Îndeajuns!”, v-aţi lăfăit destul, înapoi în cocină, lăsaţi credinţa să crească acolo unde năzuie cu adevărat şi lăsaţi-i pe cei liberi sa FIE!
    Chem pe cei ascunşi prin colţuri, de cealaltă parte a baricadei, supravieţuind cu crezurile ascunse, jenaţi de prostie şi în acelaşi timp speriaţi de virulenţa bolii numită religie creştină ortodoxă, să iasă din ascunzătoare şi să-şi strige dreptul la existenţă, la a fi altfel… Fiţi voi înşivă sau curând nu va mai rămâne nici un loc pentru libertatea de gândire, pentru spiritele neîngenunchiate… Nu mai e timpul decenţei şi delicateţei. În acest moment preopinenţii noştri sunt ca porcii în cofetărie: grohăie şi înghit tot, ucid viitorul nostru, ne imbecilizează copiii în şcoală, rânjesc la noi ca un prădător la o specie pe cale de dispariţie… Şi ne vânează… Şi ne obosesc, uneori până la convertire…
    Eu am obosit… să-mi văd doar de viaţa mea… să-mi instruiesc copilul acasă cum e cu Universul, cu stelele, cu sistemul solar, cu evolutia, să-l apar de tâmpeniile cele mai agresive care le învaţă la ora de religie – „o stea căzătoare, a bătut un înger din aripi”… Din fericire a învăţat la grădiniţă despre meteoriţi. Particulară, bineînţeles, ce vă închipuiţi, că învăţământul românesc de stat a scăpat la vreun nivel de contaminare… Am obosit să-mi văd doar de viaţa mea într-o lume strâmbă care o ia razna, e lumea pe care i-o las moştenire, şi mă ridic… Din letargie…
    Şi urlu:
    VREAU!
    Despărţirea dintre social şi religie, restaurarea moralei independent de credinţă, revalorizarea cunoaşterii în sine dincolo de acceptarea utilitaristă, promovarea gândirii deschise care poate judeca relaxat în termenii de posibil, dezirabil, adevăr alternativ, combaterea mitocăniei cultoide a lui corect – greşit, noi versus ei, demascarea celei mai mari escrocherii din istorie bazată pe speranţă şi în genere cotonogirea spirituală a tuturor deţinătorilor de adevăruri absolute cu tot cu adevăruri.
    Mulţumesc.
    Nu ştiu pentru ce…

    Acest articol a fost scris pe duminică, august 17th, 2008 la 6:54 pm şi este înscris în Eseu, Pamflet. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

  12. galapagos Says:

    Recent am dat si eu de acest site ”sfaturiortodoxe”, despre care la inceput credeam ca e vreo gluma, dar incet m-am prins ca nu e deloc. In masura in care ce e scris acolo e punctul de vedere oficial al BOR, atunci avem o problema serioasa. Un asemenea nivel de ev mediu au atat conducerea cit si masele de robi a acestuia? Romania de secol 21 are pretentii de a devenii tara moderna, dezvoltata?

  13. el solitar Says:

    vreti sa fiti cu adevarat liberi ? apropiati-va si cautati-l pe Dumnezeu. nu mai incercati noi formule de evadare pt. ca viermele cel neadormit lucreaza raul de la facerea lumii. credeti-ma nu e o joaca de copil . am incercat sa fac pe desteptu’ si mi-a mers brici, dar cand am incercat sa fac binele fie el cat de mic … culmea aberatiei …m-am impotmolit. de ce? pai cel ce lucreaza raul nu ma lasa nicidecum sa lucrez binele pe care vreau sa-l fac. cum reuseste asta? pai are mai multe solutii de cate fire de par am eu in cap. referitor la ce a-ti scris mai sus sunt foarte foarte multe de spus. rugaciunea ”Tatal nostru” este un prim raspuns impreuna cu ”Crezul”. ve-ti primi un raspuns mai clar din ce-a de a doua rugaciune. poate ma vei intreba de ce tot ma refer la Sfanta Treime? pai am schimbat playboy-ul si hustler-ul cu carti care vb. pe aceasta tema. credema numai daca vrei sa vb. doar de o singura persoana din cele trei nu o sa ne ajunga o viata intreaga. incearca si tu. mai vorbim

  14. el solitar Says:

    apropo .de duhovnic ai auzit?spune-i ce te framinta. ai vazut vreun preot ca se da mare in materie de IT? sau ca face pe chirurgul sau pe mecanicul? cere si ti se va da. dar sa nu ceri bani ca n-ai sa-i vezi , in schimb poti sa ceri ce-ti poate fi de folos pentru suflet . de cate ori nu te-a durut atunci cand ai fost mintita , sau amagita? cere ca Sfantu’ sa te intareasca sufleteste si o sa vezi diferenta… numai sa ceri. e mai greu sa dai.. pana si dragostea si iubirea e conditionata in ziua de azi. nu iti dau ceva daca nu primesc eu mai intai… e dureros…

    • athelia4444 Says:

      Iubi, iti apreciez intentiile bune dar….
      Te asigur ca ateismul meu este FOOOAAARTE FOARTE bine fondat.
      Si nu ma refer doar din punct de vedere intelectual…
      Ci si din punct de vedere al trairilor pe care le-am avut de-a lungul multor ani.
      Am crezut intr-o entitate superioara multa vreme, iar din cauza asta am avut de suferit. De ce? Pentru ca am renuntat la ratiune, iar legile dupa care m-am ghidat n-au facut decat sa-mi goleasca „sufletul” de tot ceea ce era mai frumos in persoana mea. Dar am crescut… Si am invatat din mizerii cum sa tind catre ceva mai bun.
      Si am invatat ca oamenii care iti vor binele sunt mai periculosi decat cei care iti vor raul.
      Sunt genul de oameni care te pot dobori cu cel mai senin zambet pe figura. Si cu convingerea ca ei te ridica.
      Ipocrizia umana nu are limite. Este o proprietate a fiecarei fiinta din lumea asta.
      Eu incerc sa minimizez asta. Din motive de igiena personala si o incercare de a fi etica si realmente umana.

      • athelia4444 gandesti frumos. Si ai cuvinte alese si de esenta. As sugera ceva: sa faci o deosebire intre Dumnezeu si isus hristos, ultimul fiind salvatorul ratat.

        Te gasesti acum in rationalitate, o caracteristica a Dumnezeului reabilitat. De la aceasta rationalitate poti incerca sa-L descoperi pe Dumnezeul iubirii cel care nici macar nu apare in biblie. Nu ca Dumnezeu s-ar preocupa sa ne iubeasca ci ca noi gasim in minunea creatiei o forma de iubire in sensul ca existam.

        Un Dumnezeu cu caracteristici rationale, umane, este ceva diferit de cel care si-a trimis presupusul fiu sa moara. O perceptie a unei realitati care iese din scripturi va fi o experienta mult deosebita, departe de aberatiile biblice.

        Si cred ca merita incercat sa-ti redescoperi sufletul pe alte coordonate departe de cele care golesc omul de sufletul propriu, asa cum ti s-a intamplat. Noroc ca te-ai trezit din absurditatea biblica si-ti functioneaza ratiunea.

      • Draga, Athelia ai o minte foarte confuza. Imi cer scuze ca spun asta, dar am sa explic:
        -“Te asigur ca ateismul meu este FOOOAAARTE FOARTE bine fondat.
        Si nu ma refer doar din punct de vedere intelectual…“ Ce ai vrut sa zici cu asta? Cei credinciosi nu pot fi intelectuali? Adica, vezi Doamne, eu sunt fata cu studii, judec rational, nu cred in mituri… Esti mandra si infatuata..
        -De ce sunt oamenii care-ti vor bine, periculosi? Este un non sens in ceea ce spui, ori iti vor binele, ori nu….Firea umana e perversa, nu ai invatat sa cunosti oamenii. Adevaratii oameni care-ti vor binele sunt in stare de sacrificiu, dar asa ceva gasesti foarte rar. Sacrificiul suprem l-a facut Dumnezeu dandu-l pe Fiul Lui pentru indreptarea oamenilor.
        Spui ca ipocrizia nu are limite, asa e. Dar un om care mimeaza nu e ipocrit?
        Ultima ta fraza e fara nici-un inteles…
        Crede-ma, ai suferit degeaba, daca ai sa faci o introspectiune in viata ta, ai sa vezi in ce minciuna si falsitate traiesti. Incearca sa fii impartiala cand analizezi.
        ––––––––––––––––––––-
        Site-ul asta e facut de o persoana care nu are compasiune pentru nimic, rade de tot , ca proasta-n targ…
        The evil blog- asta spune multe.
        Aici, vad ca s-au apucat oamenii, unii informati, inteligenti si culti, dar orbi, sa-l critice chiar pe Iisus.
        Cine a fost Iisus? A castigat el bani, faima , ce scopuri in viata a avut el? Intrebati-va si nu judecati. Sunteti voi mai buni decat el?
        Iisus a venit sa ne salveze sufletele, dar omul e liberul lui arbitru, el alege calea, El doar ne poate ajuta. Credinta nu se baga fortat in mintea si sufletul nimanui, numai oamenii care sufera mult si au sufletul cutat vad Adevarul si Calea.
        Nu suntem demni de sacrificiul Lui Iisus, suntem nemernici si mici la suflet. ..
        Sfana Fecioara sa va invredniceasca cu atentia Ei si sa vedeti Calea. Doamne ajuta!

      • athelia4444 Says:

        Cand voi avea timp iti voi raspunde mai serios. Intre timp… http://www.seesharppress.com/20reasons.html

Lasă un răspuns către selfhelp Anulează răspunsul