Limitele normalitatii

NORMAL
DEX98: Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural

NODEX02: Care este în concordanță cu norma; conform normei; firesc; natural; obișnuit.
2) (despre ființe vii) Care este în conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic și psihic)

* observati schimbarea sensului cuvantului in decursul a patru ani – normal este acum mai mult sinonim cu „standard”, adica o conventie. Inainte avea un sens mai „absolut”, adica, anormalul era o „abominatie”, iar acum anormalul este doar „neconform unei conventii”.

ANORMAL
Dex98: Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite.
Antonime 2002: nebun, nenormal, patologic, subnormal
Dictionary.com: care nu e normal, obisnuit, des intalnit, comun, care se departeaza de medie, de o norma sau un sablon.

* observati diferenta de perceptie intre natiuni asupra anormalului. Anormalul romanesc este „bolnav”, iar cel american este mai mult „inedit” sau „neasteptat”.

NÓRMĂ ~e f.
1) Sumă de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivități ca obligatorii.
2) Criteriu de apreciere
3) Mărime medie admisă pentru ceva; măsură stabilită.

Normalitatea in orice context uman reprezinta o medie a unui intreg, un punct ce asigura o usurinta de comunicare, cooperare si identificare si o reflexie asupra mediului in sine in care se manifesta un grup, necesitatile implinite si neimplinite ale fiintei umane intr-un spatiu si un moment din timp.
Odata cu migrarea acestui intreg si transformarea acestuia in functie de mediul in care se afla, ceea ce este considerat normal, la fel, se se adapteaza si este adaptat, pentru a intruni necesitatile majoritatii.
Normalul este firescul creat de om si totodata trait de animalul ce-l reprezinta.
Omul in sine, ca ideal, isi schimba identitatea si definitia de la o epoca la alta, de la o zona la alta, chiar de la individ la individ.
Cooperarea si comunicarea sunt necesare omului social pentru a supravietui.
Prioritatile si normele din viata acestuia sunt stabilite de nevoile acestuia.
Ne dorim haos in contextul in care dorim evolutie si un statut. Ne dorim ordine in contextul in care dorim siguranta.
Normele ne docilizeaza si in acelasi timp ne revolta. Le recunoastem ca un firesc in viata noastra, si totusi le respingem absurditatea si inutilitatea pentru persoana proprie.
E normal sa dam noroc, sa dam buna ziua cunoscutilor, sa tinem la aspectul propriu si la visele noastre.
Si cu toate astea ni se pare anormal sa nu ne putem exprima adevaratele opinii in fata autoritatilor din viata noastra, ne deranjeaza sa observam aparenta uniformizare pe strada, care nu ne caracterizeaza. Discriminam si nu vrem sa fim discriminati, deoarece nu putem accepta realitatea existentei tuturor din jurul nostru, care sunt altfel decat noi.
Admiram oamenii cu personalitate, dar doar pe cei pe care ii putem intelege. Detestam oamenii cu un caracter bazat pe alte valori decat ale noastre.
Traim intr-o lume atat de colorata, si totusi tindem sa apreciem doar putinele elemente care ne intereseaza, pentru ca varietatea „buna” din exterior se rezuma la ceea ce necesitam in interior.
Ne simtim luminati ca adoptam noi curente. Si cu toate astea, ele sunt adoptate de majoritate. Ceea ce ne face speciali prin a fi la fel.
Ne simtim avangardisti cand imbracam cea mai noua haina sau asimilam cea mai noua idee… Si cu toate acestea, ideile acestea pot fi calculate, prezise si deduse logic. Tendintele exista… Iar orice tendinta prezentata prea devreme ni se pare o abominatie. Insa la momentul potrivit, tendinta este un lucru minunat, pe care, daca il adoptam, ne hraneste egoul si ne da impresia ca suntem CINEVA, presus CELORLALTI.
Contraculturile si subculturile ingrozesc, deoarece isi situeaza normalitatea proprie departe de limitele normale ale culturii in care se afla.
Si cu toate acestea, in cadrul contraculturii, membrii lor sunt conformisti. Formeaza omogenitate si o identitate colectiva. Poate chiar o omogenitate mai mare decat grupul din care s-au debarasat. Deoarece un grup, cu cat este mai nou, cu atat este mai coerent si uniform, in timp dezbinandu-se entropic, pana la uitare. Ca apoi sa fie reinventat si adaptat nevoilor din alta perioada…

Si ce ne face sa fim Cineva? In ce context? Suntem cineva pentru cei mai apropiati din grupul in care ne aflam. Suntem nimeni, sau doar o statistica in societate.
Suntem cineva in fata viselor pe care le urmam si care ne aduc bucuria de a trai. Suntem nimeni in fata mortii.

Ce este normalitatea? Nimic altceva decat o iluzie, o conventie temporara si dinamica in timp. Ea evolueaza, se schimba odata cu lumea si cu nevoile ei. Limitele ei sunt mai largi sau mai stranse in functie de context. Este punctul de sprijin si de orientare pentru oamenii care se misca permanent, care se schimba permanent, biologic, psihologic, intelectual.

Ce este anormalitatea? Iesirea din acele limite ce permit individului sa fie acceptat si dezirabil in societatea sau grupul in care se afla. Anormalul trece dincolo de limitele acceptate ale normalului, el socheaza, dezgusta si creeaza un sentiment de haos individului. El poate fi inspaimantator, sau demn de dispret. Poate trezi ura si resentimente. Este lucrul pe care oricine ar dori sa-l elimine din existenta si sa-l expulzeze din perceptia sa.

Calitatile acceptate intr-un sistem de valori, daca sunt exacerbate, devin parte a anormalului pentru individul normal, asadar generand un sentiment de respingere.”Geniul” ii va parea omului normal de neinteles, intimidant si ii va crea un dezechilibru interior, care ii va nega necesitatea naturala de a fi valid. Astfel el va deveni opac in fata acestuia, pentru a-si proteja sistemul de valori.

Care sunt limitele normalitatii? Ele nu pot fi definite decat in contexte, intr-un moment din timp. Nu exista un algoritm care sa poata calcula aceste limite in functie de grup. Insa ele pot fi calculate in cadrul aceluiasi grup, ca evolutie. Cum putem realiza dimensiunile acestor limite cand nu ne realizam nici macar propriile limite?

Si ce reprezinta depasirea limitelor altceva decat largirea limitelor intre care se incadreaza normalitatea? A depasi limite duce la anormalitate. A te juca pe marginile limitelor inseamna a-ti manifesta in societate maximul acceptabil si traductibil din propria personalitate, fara sa fii marginalizat pentru transparenta prin care te expui.

In aceasta lumina putem accepta ca limitele normalitatii nu sunt decat o norma sociala, urmare a tendintei de uniformitate intrinseca oricarei forme de organizare umane, norme dictate de segmentul mai numeros al populatiei. De-a lungul istoriei aceste „limite” au suferit o serie de transformari, in functie de contextul psiho-social al diverselor epoci. Astfel sfintii au devenit nebuni, nebunii au devenit oameni de stiinta sau arte, dar fenomenul in sine nu s-a schimbat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: