Priceless: Liberal essence

Posted in Bizarerii with tags , , , , , , on 12 decembrie, 2010 by ArzuBahar

A book about love and sex with a dolphin.
WHY would ANYONE want to do that? Or read that? OR EVEN approve of that? Or feel sorry for the dolphin?

What does a student in psychology think through life?

Posted in Bizarerii with tags , , , , , , , , , on 6 decembrie, 2010 by ArzuBahar

The life story of a psychology student
(my friend inspired me to do this parody, without even saying a word, or knowing about it! zzzzzinggggg She’s a mindfuck! She’s so great!)

Hey! Hello! I like to manipulate people. I’ts because I’m too lazy and want too much attention drawn on myself, that I like making people do stuff for me! When I make friends, I start telling them how great I am and then I make them do stuff, I give them the phone and tell them „PLEASE CALL MY TEACHER, TELL HER YOU’RE ME!”, „oh please, let’s go to MY favorite bar”, „OH PLEAAAASEEE HELP ME WITH THIS PAPER!!”
So I thought – wow, hey, I understand how people react, better than any other people! Why don’t I go study psychology?? Since everybody around me is such an ignorant and I’m such an intellectual, a reader, today’s wise man! All humans are useless! They should be dead! Except my friends…
So there I am in this university, and here I start reading on Freud and debating, because he’s so cool, with his sex is the root of all thoughts routine. At least I heard so! Oh and then we start reading some other stuff, that is so-not-Freud… They are so uncool… I can relate to the sex theory best!!!
So I get my psychology license and I meet this chick in a bar and I want to make her do something for me!
„Hi!
„How are you?”
„Fine. Just got a degree in psychology… And I’m already soooo sick of my patients… Because I don’t care…”
„Wow! You’re a therapist! You can read my mind and understand it too! I love you!!”
„Do you really believe that? Or is it… the fact that you love me is because I represent the archetype of your perfect mate, therefore, you love manipulative and egotistical people!”
„WOW!! OMG YOU FIGURED THAT OUT??? I love you soooo much for understanding me… I wanna marry you!!”
„Whatever… Gimme a sammich!”

Productie romaneasca de jocuri pe iPhone si iPad

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , on 3 decembrie, 2010 by ArzuBahar

Craciunul se apropie, iar noi v-am pregatit un joc tematic si frumusel, facut in Romania.
„A Silent Night” este un joc de Craciun, in care tu conduci o sanie cu reni.

Mos Craciun se pregateste pentru lunga sa calatorie in jurul lumii. El trebuie sa colectioneze vise in zbor, pentru a le putea transforma in cadouri pentru copii. Insa el trebuie sa se fereasca de cosmaruri, acestea putand sa-l darame pe Mos. Turtele dulci ii dau viata si il ajuta sa reziste mai mult in aceasta calatorie. In sate, mosul va trebui sa arunce cu daruri doar in casele ce au luminile stinse. Copiii care nu sunt cuminti inca sunt treji la ora tarzie si nu au voie sa primeasca cadouri.

Puteti viziona trailerul pe site-ul jocului.

Sper ca va place! Daca avem succes, vom mai face si mai multe jocuri in viitor. Daca doriti sa ne sustineti, ne puteti da un LIKE pe site.

Romanii au probleme psihice grave… Si educatie precara

Posted in Bizarerii with tags , , , , , on 25 noiembrie, 2010 by ArzuBahar

Ce incepe cu P? Va zic eu acum!

Ce incepe cu p

Ce incepe cu p

De apreciat termenul „sexos”, care mai are putin si intra in dictionarul ortografic, ortoepic si de punctuatie…
Si curiozitatea morbida a oamenilor cand e vorba despre Madalina Manole.

Concert Anathema Silver Church

Posted in Evenimente, Normalitati with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , on 22 noiembrie, 2010 by ArzuBahar

„Romania noastra, gura de rai
Miroase-a urina si pute-a mucegai
Orisiunde stai, oriunde te duci,
Calci in shit, in flegma si muci.”
citat din „clasici”

Nebunie mare, concert Anathema. Am decis sa fac o cumparare de impuls de la Germanos: 2 bilete.
Anathema si Peter Strumpf aveau sa ne bucure cu muzica lor.
M-am dus cu emotii la concert, amintindu-mi de episodul Sonisphere, in care Anathema m-au dezamagit profund – intrucat au cantat jumatate de ora, apoi s-au carat sa vada meciul – lucru ce m-a cam lasat cu gura cascata, dupa minunatia de concert pe care l-au sustinut in Sala Palatului.
Dar hai… Sa nu fim rai cu Anathema… Sonisphere a fost o mare dubiosenie – un fel de tarc de vite, in care ni se confiscau umbrelele deoarece prezentau „risc de a fi utilizate ca arme” – si exploatarea financiara ceausista de tip „vrei cola, ia mazare” care s-a tradus in „n-ai voie sa iesi de-aici sa mananci ceva uman, trebuie sa torni banii la noi, ca sa obtii mici cruzi si scarbosi – la care obtii bonus un castravete murat, ca sa nu vomiti si sa faci mizerie”.
Probabil ca de-aia au fost Anathema englezi in ziua aceea – au fost pesemne tratati similar – dar n-au fost asa domni ca Manowar (pe care ii detest) care au cantat exemplar (si mi-au castigat un oarece respect, in ciuda muzicii lor), care apoi au rupt corzile chitarii in semn de protest.
Revenind la Anathema in SuperChurch… Aveam sa ma lovesc de imprevizibil – Vor fi extraordinari? Sau vor fi englezi?
Am asteptat o ora si trei sferturi ca acestia sa soseasca. Cu aceasta ocazie si SuperChurch m-a dezamagit profund… Aveam MARE respect pentru acest local, intrucat este singurul club civilizat si „dizainuit” care sustine nisele. Ma bucur ca i-au luat pe cantareti in brate, insa nu inteleg de ce au dat atatea bilete la intrare (cei care au platit atunci probabil ca o sa ma injure).
Dansii insa au hotarat sa puna o bila neagra pe lista lor minunata. Au umflat sala cu oameni, mai ceva ca in 41 dimineata. Nu puteai sa misti, nu puteai sa faci nimic. Ca preludiu al acestui eveniment, atmosfera odioasa mi-a facilitat imbogatirea sistemul imunitar cu jumatate din oamenii din sala. Deja innebuneam de la aceasta bataie de joc – iar o doamna a fost mult mai „patrioata” decat mine si a plecat cu demnitate si a sunat la OPC sa-si recupereze banii. Norocul nostru (am fost 4 in grup) a fost ca am gasit solutia de a ne posta langa „mixer”, pentru putin aer si o iluzie de „spatiu personal”. Sunetistul formatiei abia sosise dupa cateva clipe si se chinuia sa inteleaga ce dracu aparatura era aia. Il ajuta un tip, probabil sunetistul barului sau dracu stie cine era el.

In sfarsit… Incepe concertul! Anathema au cantat exceptional, au fost carismatici si plini de viata, cu toate ca (ne-au povestit ei cum) au condus 18 ore pana acolo si cum au intrat direct in scena. Sunt curioasa cine a fost de vina pentru aceasta intarziere.
Ei? Organizatorii? Harababura generata de faptul ca din motive necunoscute mie, concertul s-a mutat in acel club, de la Arenele Romane?
M-am uimit si la lipsa de vlaga a publicului, care probabil s-a explicat prin faptul ca majoritatea au venit rupti de la munca si au mai trebuit sa suporte si reconstituirea RATB-ului.
Spre sfarsitul concertului Anathema a reusit sa-l introduca pe Peter Strumpf sa-si cante o melodie – buna strategie, incat la cat de sictirit era publicul, daca ar fi inceput el primul, l-ar fi terminat toti. Dar, dupa atata Anathema de calitate, lumea se linistise, era fericita si incantata, asadar au fost capabili sa-l aplaude pe Carlsen.
Daca mai stie cineva ce naiba s-a intamplat de a iesit harababura asta la concert (si de ce a trebuit trupa sa repare tampeniile altora)… Fiti bineveniti sa comentati.

Anamaria Miehs – Biais Cognitif

Posted in Uncategorized with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , on 28 iunie, 2010 by ArzuBahar

In acest post va voi prezenta Colectia “Biais Cognitif”, de Anamaria Miehs. Mai jos puteti vedea fotografiile de portofoliu.

Fotografii de studio: Cristi Buga
Fotografii prezentare: Cristian Leonard Miehs

Licenta = feshan shou

Posted in Evenimente with tags , , , , , , , , , , , , , , , on 24 iunie, 2010 by ArzuBahar

GALA ABSOLVENŢILOR UNAB
„START 2010”
Freedom Fashion – Art Expression

Universitatea Naţională de Arte Bucureşti
Departamentul de Modă

Vă aşteaptă să trăiţi o experienţă inedită:

O seară în preajma modei, alături de cei care
se dedică acestui domeniu de creaţie.

Joi 24 iunie începând de la ora 19.00
porţile grădinii din strada Griviţei nr.28
sunt deschise pentru toţi cei interesaţi de fenomenul modei
din perspectiva celor care se pregătesc să ia startul în acest domeniu de activitate.
Nume noi, care au viitorul în faţă şi
un pachet consistent de idei proaspete. Totul gratis !

În program:
FILME PROMOȚIONALE :
DIVIO KHAM – Soare nărăvaş – realizat în colaborare cu comunitatea rromă din Râmnicu Vâlcea
STREETIZEN – Filmul unui eveniment de streetwear, realizat după modelul Harajuku – Mirela Tache
YRD (YOUNG ROMANIAN DESIGNERS) Video Teaser Trailer

ATELIERE INTERACTIVE :
Printing live experiment: DIVIO KHAM – soare nărăvaş. Experiment interdisciplinar, în colaborare cu un designer de imprimeuri textile. Experimentul se va realiza ca un „demo”,
în direct.Concept: Ecaterina Carina Rusu
PET LOVERS – Manifest pentru animalele fără stăpân. În colaborare cu Centrul de “Adopții Pisici și Căței” și cu alte organizații pentru protecția animalelor.
Concept și realizare: Sonia Ștefan.
FLUTURE DE CAFEA Cafenea interactivă – Spațiu de întâlnire și dialog pentru femeile cu forme pline, de vârstă matură. Concept: Simona Șimon
Şedinţă FOTO – Laborator creativ de imagine de modă. Concept și realizare Alina Ene, Anca Petrea, cu concursul fotografilor de modă Ciprian Strugariu şi Dan Andrei Paraschiv.

LANSARE SITE “YRD” – YOUNG ROMANIAN DESIGNERS

GALERIE VIRTUALĂ, destinată tinerilor designeri absolvenți ai universităților de arte.

Concept, realizare site: Corina Stoicescu Cică

EXPOZIȚII ANII I, II si I MASTER şi tematice :

NIGHT UNDERWATTER – Tablou Visual Merchandising – realizat de Daniela Moroianu, pe tema abisurilor subacvatice.

HUMAN-UP–instalație artistică în spațiu comercial. Vitrina și manechinul în Mileniul III. Concept și realizare: Lavinia Pop.

ŞI DE LA ORA 21.00 – MARELE SPECTACOL

PREZENTAREA COLECŢIILOR ABSOLVENŢILOR 2010

Mişcarea Scenică COSTIN ANGHEL

Iată numai câteva nume, pe care le cunoaşteţi deja :

Alexandra Calafeteanu, Ana Petrencu, Andreea, Manuela Zbârcea ( Designer “Sepala”) Alina Ene( RFW, Inspired, Soirees de la Mode, Artofashion USA, Una Moda Group),

Anca Petrea (Pasarela, Inspired), Alina Popescu ( RFW Iaşi) Raluca Coman ( Cluj Fashion Week), Lana Dumitru (Soirees de la Mode), Diana Bobână (manechin).

Alături de coordonatorii lor:

UNDA POPP, DOINA LUCANU, IOANA AVRAM, PAULA BARBU, LILIANA ŢUROIU UDREA, RĂZVAN VASILESCU, OANA ROŞCA, SERGIU CHIHAIA

AFTERPARTY: BALUL ABSOLVENŢILOR LA CLUBUL FRATELLI Str. Glodeni nr. 3
susţinut „247 FASHION PR”, începând cu ora 23

Flori nebune – daca vrei sa cumperi ceva dubios cu drag

Posted in Bizarerii with tags , , , , , , , , , , , , , on 4 mai, 2010 by ArzuBahar

Hai sa va arat niste flori, care mai apar prin florariile, sau pepinierele autohtone din cand in cand. Sunt foarte interesante, exotice si… presupun ca nu oricine ar aprecia asa ceva. Insa merita cunoscute si apreciate pentru colorit si forme inedite.

Strelitzia (pasarea paradisului) – o floare din Africa de Sud. Poate fi crescuta si in apartament. Necesita sol nisipos+turba si multa lumina.
Strelitzia

Heliconia (falsa pasare a paradisului) – produce inflorescenţe de dimensiuni mari şi foarte spectaculoase, asemanatoare cu clestii unui crab. Ii place lumina indirecta si poate fi crescuta in apartament. Nu suporta schimbarile de temperatura.
Heliconia

Venus Flytrap este o planta carnivora care isi prinde si isi digeră prada, in general insecte. In mod normal Venus Flytrap traieste in locuri lipsite de azot, ca mlastinile. Desi a fost transplantata si este crescuta cu succes in multe parti ale globului, ea se gaseste nativ doar in Carolina de Nord. Sunt destul de greu de crescut, intrucat sunt sensibile si pot muri usor de la stres (transport, diferente de mediu, etc.)
Venus Flytrap

Dracunculus vulgaris (Crinul Dragon /Crinul Voodoo ) arata genial, insa va recomand sa n-o tineti in casa, ci in gradina… Cand infloreste pute a hoit. Din fericire mirosul se duce repede, spre deosebire de alte flori cu aceasta „proprietate”.
Voodoo Lily

România: pregătirea pentru înrobire

Posted in Media with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on 27 aprilie, 2010 by ArzuBahar

Tom Gallagher Editorial sursa: http://www.revista22.ro/articol-6108.html

Nicio altă dictatură nu este asociată mai mult cu teroarea, paranoia şi supravegherea maselor din romanul 1984 al lui George Orwell, ca România lui Ceauşescu. Oare este posibil ca moştenitorii acestei tiranii şi aliaţii pe care i-au câştigat pe drumul lor către putere, în special în zona afacerilor şi în mass-media, să fie pe punctul de a dezvolta o formă mai rafinată, dar la fel de sufocantă de control înregimentat, care îi va asigura României un loc important în manualele de ştiinţă politică ale secolului XXI?
Unul dintre secretele succesului lor a constat în abilitatea de a exploata vulnerabilităţile colective ale poporului român. O populaţie care, în urmă cu 60 de ani, era alcătuită într-un procent covârşitor din ţărani poate fi uşor exploatată de demagogi, în special pe fondul unor schimbări sociale rapide, precum o urbanizare lipsită de suportul unor instituţii capabile să modereze efectele dezordinii. Argentina a fost martora lansării mişcării peroniste în aceleaşi condiţii.

Dar, în România, îndepărtarea de pământ a fost însoţită de impunerea unei dictaturi necruţătoare, hotărâtă să dezrădăcineze acele valori care împiedicau statul totalitar să ia în stăpânire minţile oamenilor. Luate împreună, acestea au constituit o dublă lovitură pentru România, din care îşi va reveni după multe generaţii sau poate niciodată. Populaţia de astăzi este într-o stare psihologică precară, fragmentată şi incapabilă să articuleze sau să se pună de acord asupra unui set de valori publice care să-i permită să modeleze măcar o mică parte din destinul său naţional. Într-o ţară în care psihologii şi sociologii au fost, practic, interzişi în anii ’70, astăzi guvernanţii fac uz de o armată de angajaţi din aceste ramuri ale ştiinţelor sociale, dar şi din media sau din zona de management, pentru a dezvolta mijloace şi mai eficiente de a-i ţine pe români sedaţi şi, prin urmare, incapabili să-şi îmbunătăţească situaţia socială.

Experienţa comunistă oferă, în mod evident, un sprijin extrem de valoros pentru aceşti tehnocraţi ai puterii. Distrugerea instituţiilor şi a elitelor care au susţinut cu maxim devotament o moralitate colectivă a fost o pierdere devastatoare. Sistemul de valori al naţiunii a fost pervertit. S-au lansat atacuri împotriva familiei, a religiei şi asupra oricărei alte forme de ataşament pe care statul nu o putea manipula.

S-a dovedit curând, pe fondul regrupării artizanilor vechiului regim, că societatea românească este una atomizată în care funcţionează spiritul de turmă. În 1990 şi 1991, Ion Iliescu a mobilizat cele mai brutale elemente ale societăţii pentru a-i intimida pe aceia care nu doreau să continue să trăiască într-un stat în care prevalează regulile comuniste ale conformismului sufocant. O mare parte din societate a fost antrenată, de către tehnicienii comunişti, în efortul de a crea noi aranjamente pentru a menţine o ordine în care cei puţini îi exploatează pe cei mulţi, în care reformatorii din justiţie şi educaţie sunt ferm sancţionaţi, o ordine care să folosească cele mai ingenioase mijloace pentru a ţine la distanţă ideile noi şi a-i descuraja pe oamenii talentaţi să îşi dorească să folosească aceste idei pentru a schimba în bine România.

Au existat câteva perioade în care societatea s-a trezit din narcoză: 1996, 2004 şi, din nou, la referendumul din 2007, atunci când s-a dorit întreruperea preşedinţiei lui Băsescu. Au existat, de asemenea, începuturi ratate, cum a fost implicarea UE în afacerile interne ale României începând cu 1999: moştenirea majoră a acestui angajament a fost aceea de a impune, din exterior, o faţadă nouă, a structurilor pluraliste europene, pe care o elită locală abilă a golit-o de orice conţinut reformist. Momentele de luciditate populară nu au fost legate de vreun partid politic sau de vreun ONG, căci niciunul dintre acestea nu a rămas imun la sistemul de valori postcomunist, ci au fost momente realizate de media independentă care, vreme de câţiva ani, a contribuit la consolidarea conştiinţei civice.

Afost nevoie de câţiva ani înainte ca foştii securişti şi alte componente adaptabile ale vechiului regim să îşi dea seama ce profituri se pot obţine din media sau de capacitatea sa extraordinară de a controla minţile a milioane de oameni. Sub Ceauşescu, televiziunea fusese raţionalizată, iar presa scrisă era supravegheată în detaliu. Nu a fost de mirare deci că, la începutul anilor ’90, a erupt o avalanşă de publicaţii, multe efemere. A fost totuşi începutul presei independente. Cei care au dus-o mai departe au fost tineri energici şi ambiţioşi care nu au avut deschidere spre alte ocupaţii mai convenţionale. Au fost idealişti, au avut curaj, dar totodată au fost oportunişti şi egoişti şi nici pe departe imuni la avantajele oferite de ispitele bogăţiei şi ale puterii. Au fost câteva publicaţii care au tras guvernul la răspundere mai bine decât au reuşit partidele din opoziţie.

Dacă ritmul schimbării în România ar fi fost mai alert, atunci această presă scrisă ar fi putut să promoveze un simţ naţional autentic al opiniei publice, care să susţină o etică de responsabilizare a comportamentului în spaţiul public. O presă îndrăzneaţă, cu editori şi jurnalişti care să acţioneze ca tribuni ai poporului nu se poate autosusţine. Pentru a contesta oligarhia politicienilor transpartinici şi clientela lor economică, forţe proaspete ar trebui să se angajeze decisiv în arena publică din România.

Mai mult decât atât, UE ar trebui să dovedească mai multă fermitate şi luciditate în deciziile legate de acele schimbări care trebuie să devină prioritare, pentru ca România să beneficieze de un val de reforme care să-i permită să se comporte în mod responsabil, ca membru cu drepturi depline al Uniunii. În schimb, UE a prezidat un pseudo-proces de europenizare. România a absorbit legile, valorile şi procedurile de luare a deciziilor specifice Uniunii numai la nivel superficial şi declarativ. Un grup restrâns de actori locali şi-a creat o legitimitate proprie pe fondul iniţierii procesului de extindere. Ei s-au folosit de un anumit instrument al UE pentru a anula până şi acel minim progres realizat prin crearea unei societăţi axate mai mult pe valori. Este vorba despre privatizarea rapidă – terapia de şoc recomandată de Bruxelles.

Efectul asupra industriei media a fost instantaneu. Neoliberalismul economic s-a armonizat cu instinctele cleptomane ale deţinătorilor locali ai puterii. Rezultatul a fost dispariţia rapidă a presei independente şi înlocuirea ei cu un set de televiziuni şi publicaţii care răspund dorinţelor celor care le deţin.

Această presă a suferit o transformare spectaculoasă. A devenit un manipulator abil, scopul ei fiind acela de a întări pasivitatea unei societăţi care nu-i va mai contesta niciodată pe cei puţini care au confiscat puterea şi a căror ascensiune a început în 1989. Înainte de a-şi atinge obiectivele, această presă a creat pagube enorme calităţii vieţii publice, prin degradarea culturii şi împiedicarea oricărei reflecţii serioase asupra opţiunilor politice pentru viitor.

După 2000, românii au devenit numai spectatori, fără nicio posibilitate de a influenţa ritmul accelerat al schimbării, care a adus rate înalte de creştere economică, dar care a creat, pe de altă parte, averi personale spectaculoase şi alte inegalităţi frapante între clasa politică şi restul societăţii. Toate acestea s-au întâmplat pe fondul liberalizării economice sponsorizate de către UE. Era necesară existenţa unei economii competitive care să atragă investiţii şi care să transforme România, într-o bună zi, într-un membru de succes al UE.

A fost deci o cale accelerată de liberalizare politică şi reformă instituţională, elemente cheie în proiectul Uniunii de extindere către Est. Dar, pe parcursul celor şapte ani de negocieri, Bruxellesul a fost prioritar interesat de îndeplinirea criteriilor economice, nu a celor politice. UE a uitat că elita conducătoare postcomunistă se ocupase deja, de câţiva ani, de transferul valorilor statului în mâini private, în cele mai variate moduri.

Industria media nu putea rămâne imună la acest ritm al schimbării. Dimpotrivă, a fost una dintre cele mai profitabile şi inovative industrii, jucând şi un rol strategic, întrucât multitudinea de titluri tranşante din presă a tras la răspundere mai mult PSD decât pe oricare alte forţe politice.

Câteva trusturi au intrat în sectorul media din România. Unele au rămas, altele nu. Serviciul BBC World şi-a extins operaţiunile în 2003-2004 pentru a dispărea complet din România în decursul a cinci ani. Firmele străine nu aveau, însă, nicio strategie şi erau dispuse să facă unele concesii guvernului prin limitarea reportajelor critice în numele unui profesionalism sporit. De o şi mai mare importanţă a fost decizia unor elite locale care au încercat să profite de pe urma acestui amestec dezordonat, transferând avuţia statului în holdinguri private pentru a investi mare parte din câştigurile lor în operaţiuni media.

Aşa şi-au făcut apariţia, în prima jumătate a acestui deceniu, puternice holdinguri media. Nu asta a dorit UE atunci când s-a ostenit să facă remarce critice asupra mass-media. Jonathan Scheele, şeful delegaţiei UE la Bucureşti pentru cinci ani, a declarat în mijlocul unor negocieri că el se aştepta la apariţia unei prese normale competitive, finanţată din publicitate. Acest tip de venit e pe cale de dispariţie în ţările vestice, dar Scheele a asumat în mod evident că România ar fi incapabilă să evite un tip normal de capitalism, bazat pe o piaţă largă de consum, cu un excelent nivel al competiţiei între diferitele interese economice.

Dar lanţul Antenelor, prima construcţie media privată majoră, a anticipat tipul de monopoluri care vor apărea în diferite ramuri ale economiei, fără să ţină cont de mecanismele de reglementare a căror introducere fusese solicitată de către UE guvernelor. Antena 1 a fost cea care a lansat reteţa talk show-urilor care expuneau lumea politică verdictului comentatorilor populişti. Talk show-ul lui Marius Tucă a oferit, noapte de noapte, o platformă de denunţare neinhibată a coaliţiei anti-PDSR care a ajuns la putere la sfârşitul anilor ‘90. Atacurile nocturne au avut în mod sigur o contribuţie la succesul alarmant al extremiştilor lui Vadim Tudor la alegerile din 2000.

În timpul primei guvernări PSD şi apoi a celei dominate de PNL, importante părţi din media electronice au simţit nevoia de a induce un dezinteres masiv în ceea ce priveşte politicul. Luptele pentru putere au fost tratate în termeni de telenovelă. Nu există chestiuni politice sau etice în joc care să determine direcţia viitoare pe care ţara să o urmeze. Sau, dacă sunt, pericolul corupţiei, derivei autoritare sau falimentul statului nu pot fi explicate în stereotipurile pe care străinii sau complicii lor locali le preferă – cei care refuză să dea României şansa de a se adapta lumii moderne în propriul său ritm şi în modul ei caracteristic.

Banalitatea, dispariţia bunului simţ, discuţia despre nimic şi aceeaşi galerie de figuri au dominat canalele TV. Mustăciosul de Savonarola a fost cel care l-a perpelit pe Băsescu, cel puţin trei nopţi pe săptămână, la Antenă. Pe lângă el, mai era şi tăcutul său asociat, mai cinic şi mai şiret, care şi-a folosit experienţa editorialistică pentru a arunca un ochi cinic asupra lumii politice, dar şi acel Peter Pan trecut de 30 de ani, miop şi chel, care părea că vinde o nouă pastă de dinţi senzaţională. Vocile independente au dispărut de pe canale.

Din 2008, Academia Caţavencu a încetat să mai reprezinte vocea curajoasă şi subversivă a celor care au rămas fideli în susţinerea unei platforme a schimbării. În încercarea de a păstra traiectoria hipioţilor îmbătrâniţi şi a figurilor nonconformiste, vândute însă unuia dintre cei mai deştepţi moguli economici, obiectivele AC au devenit predictibile. Tipul de nonconformist, neras, arătând un pic hippie – tipul studentului etern –, este întâlnit din ce în ce mai des în birourile ziarelor şi în studiourile televiziunilor. În comunism, asemenea figuri îmbrăcate casual ar fi fost ridicate de pe stradă şi trimise în Băragan pentru a săpa şanţuri. Aceşti tipi care arată asemenea disidenţilor radicali sunt de fapt profund conformişti. Ei pot scrie la ordin, pentru că nu au niciun set de valori fundamentale.

Ei ar râde dacă cineva le-ar reproşa că nu încearcă să descopere adevărul într-o anumită întâmplare. Pentru aceşti postmodernişti, este OK să mistifice adevărul, pentru că adevărul nu există, aşa cum valorile sunt numai un anacronism burghez.

Noii capitalişti împreună cu aliaţii lor politici au reuşit să creeze un proletariat media care este mai eficient în a-i păstra pe oameni pasivi şi inofensivi decât predecesorii săi din timpurile comuniste. Primul lor succes relevant a fost pe 30 noiembrie 2008, când doar 39% din electorat a votat. Aşa numita „clasă educată“ a dominat prin absenţă. Lipsa lor de angajament este tributară modului în care media private şi de stat au trivializat constant politica. Evident că, prin neimplicarea lor, partidele şi-au întărit forţele, reuşind să afecteze, într-o măsură tot mai mare, interesele fragilei clase de mijloc.

România ar putea experimenta într-adevăr ascensiunea unei noi forme de autoritarism, în care un popor docil sprijină un sistem în mod evident ostil propriei bunăstări, efectul fiind o marginalizare a sa. Nu avem de-a face cu niciun fel de intimidare sau coerciţie. În schimb, oamenii au comis o lovitură de stat împotriva lor înşile. Aceştia sunt adevăraţii copii pe care Elena Ceauşescu i-a invocat înainte de a fi executată, deşi nu a mai trăit să-i vadă în floarea vârstei. Sunt atât de mulţi tineri care au extenuarea şi cinismul celor de 60 de ani, deşi singura viaţă pe care ei au cunoscut-o cu adevărat este cea pe care o întâlneşti pe Youtube, Facebook sau alte platforme de socializare media.

Îşi au aceste apariţii macabre şi îngrijorătoare originile în comunism? Sau putem să identificăm sursele acestui rău în lunga perioadă de tranziţie de după 1989, atunci când speranţele de mai bine s-au epuizat pe fondul neîmplinirii lor? Sau a fost UE cea care a distrus speranţele, atunci când voci influente, precum cea a d-lui Scheele, afirmau cu ipocrizie că el lucrează împreună cu tot poporul, şi nu doar cu elitele Bucureştiului? În schimb, pasivitatea celor mulţi a permis ca o entitate presupus puternică, precum UE, să fie păcălită şi neutralizată de către gangsteri politici locali, într-un mod similar celui în care piraţii somalezi acaparează acum tancurile petroliere.

Oricare ar fi cauzele, este cert că acei jurnalişti cu o gândire independentă şi cu o abordare profesionistă a expertizei lor sunt o specie pe cale de dispariţie rapidă, mai ales în media naţionale. Astăzi, acei jurnalişti care se întâlneau în mod regulat cu ambasadorii UE în timpul procesului de aderare (şi care se considerau voci publice importante) se zbat din greu să-şi păstreze joburile. Unii au fost nevoiţi să devină translatori sau profesori ca pe vremea comunismului, semnalând că locul celor care au o gândire liberă nu este în media. Dan Tăpălagă este încă excepţia care confirmă regula, cel care sparge tiparele, reuşind cu agilitate şi tenacitate să găsească resursele pentru jurnalismul independent şi analitic.

Dar el este aproape ultimul mohican. Un întuneric politic se lasă asupra României. În aceste vremuri crepusculare, există destul zgomot, venind mai ales dinspre blogosferă. Sunt foarte mulţi tineri care spun prostii şi lansează atacuri cinice la adresa oricui insistă să spună că mai există lucruri pentru care merită să lupţi în România. Mă întreb chiar dacă unii dintre tehnocraţii puterii ar putea lua o pauză pentru a reflecta asupra faptului că au mers prea departe, reducând aproape o generaţie întreagă la stadiul de legumă. //

Traducere de OCTAVIAN MANEA

O da…

Posted in Bizarerii with tags , , on 15 ianuarie, 2010 by ArzuBahar